Pentru soțul meu...

Cura de muzică

Am ascultat Gheorghe Zamfir, Maria Ciobanu, Ioana Radu (când eram mică eram topită după ea), Maria Tănase, Aurel Tamaș....

Aseară, terapeuta m-a ghidat către anii copilăriei.....mi-am amintit cum răsuna muzica asta în casă și cum mi se înfiora sufletul...mi-am mai amintit, viu și dureros, cum făcea bunica mea pâine în țest, cum aveam grijă să nu lipsesc de lângă ea, pentru că mie îmi revenea sarcina să "ștampilez" pâinea cu crucea de lemn, la fel, cu sufletul înfiorat de importanța sarcinii...Aveam grijă să fiu acolo și când bunica ridica țestul și scotea pâinea aia mare, rotundă, cât roata de la car, rumen-aurie și gustoasă. Nu o să îi uit niciodată gustul. Mă văd prin curte cu coltucul meu de pâine aburindă, pe care o mâncam cu înghițituri mici, cu un măr verde sau puțină brânză în cealaltă mână....

În ce privește muzica....am ales piesele la care îmi încremenea sufletul; aproape că îmi amintesc și ce gândeam când le ascultam-Ioana Radu mă fermeca cu vocea și frumusețea ei, Maria Ciobanu mi se părea nepământeană, la Gheorghe Zamfir îmi dădeau lacrimile, iar Blestemul Mariei Tănase mă făcea să (îmi) promit că niciodată nu voi iubi și nu voi lăsa. E amuzant acum, însă când vedeam pe stradă oameni mutilați, fără picioare, cerșetori prin intersecții, mă gândeam că sigur au iubit și au lăsat, de au ajuns să se târască așa. Copil.....

Mulțumesc!

Dragi prieteni,

mulțumesc mult pentru gândurile, mesajele, mail-urile, telefoanele voastre!

Cu adevărat sunt -încă- în săptămâna surprizelor-ieri a fost o zi plină...

Vă îmbrățișez și vă mulțumesc din suflet pentru toate darurile voastre, prieteni cunoscuți și mai puțin cunoscuți.

Dacă de dimineață am putut ține pasul cu voi, adică am răspuns la mail-uri și mesaje, după amiază am fost copleșită de numărul mare- vă mlțumesc aici !

Fie ca Sf Andrei să ne vegheze pe toți!

Politică...matinală

Îl votez pe Băsescu, sătulă de circul nesătulilor și așa numiților mântuitori ai neamului.
Crin Antonescu numai bun simț nu a dovedit până la urmă-subțire pojghița, așa cum îl și simțisem de altfel. Johannis-o mare dezamăgire, ca om în primul rând-îmi doream să vină la București, însă nu tras pe sforile unora și altora care se folosesc de imaginea lui, ci singur, cu noi, mii, în spate, noi ăia care tânjim după un lider curat, puternic, charismatic...pe care să îl susții până în pânzele albe. Geoană.....săracul băiat bun, îl percep ca pe băiatul de mingi, cuminte și extrem de conștiincios. El chiar crede în ce spune și asta îl face parțial simpatic.
Băsescu...nu e nici el icoană, a făcut prea puține, ocupat să țină departe colții adversarilor...poate ar trebui ca de acum înainte să îi ignore și să facă ce are de făcut..Are gura cam mare, e reactiv, impulsiv, s-a înconjurat și el de câteva figuri cam sinistre, din păcate, însă cred în el, în curățenia intențiilor lui, cred că iubește cu adevărat țărișoara asta. Îi mai dau o șansă...că tot nu am cui altcuiva.

P.S. Probabil mă paște un week-end furtunos acasă după postul ăsta, dat fiind că tati e anti-băsescian înverșunat! Eu, ca de obicei, analizez mai degrabă cu inima, ascult ceea ce simt și acționez în consecință.
Intuiția nu m-a dus pe cărări greșite niciodată, așa că nu am nevoie de argumente, casete, dovezi, raționamente etc.
Voi cu cine votați și de ce?

Interesant și bine scris aici, aici și aici.

Un nou curs pentru părinți

Recomandări-un nou atelier interesant.

Săptămânile mele refuză să mai fie ce-au fost. E de bine , nu mă plâng. Dacă în mod normal, o săptămână începe luni și se termină duminică, la mine, săptămâna dedicată frumuseții și vitalității a început luni și s-a terminat brusc vineri.
A fost o săptămână interesantă, zilele au avut gust de jeleuri de fructe, moi, colorate, puțin transparente, acrișoare și vesele, dar totuși cuminți.

Am fost răsfățată la cosmetică, a se citi m-am împăcat cu trupul meu de femeie care a primit îngrijirile de care avea nevoie, mi-am cumpărat multe cărți (mulțumesc fundației noi citim), m-am jucat cu Vladimir, am început o colecție de săpunuri (cam) scumpe (nu știu ce mi-a venit, e a doua oară când colecționez ceva, după timbrele din clasa a cincea), am simplificat procedurile cosmetice de acasă, adică am trecut pe produse românești. Merită detaliat puțin aici, pentru toate prietenele mele, fiice ale Evei-cu puțin timp în urmă, cheltuiam sume importante pe produse cosmetice, cu convingerea că după o zi de muncă, atâta rasfăț merit și eu! (parcă mă aud!). Șamponul și balsamul costau aproape 150 ron, crema de față și ochi cam 200 sau mai mult (m-am înroșit) etc...Îmi doream demult să încerc produsele folosite de mamele noastre, gen lapte demanchiant Doina (este foarte bun, demachiază inclusiv ochii și hidratează excelent pielea), crema cu vitamina C pentru față și corp, șampon și balsam dermocosmetic, din farmacii...Economisesc mulți bani și rezultatele sunt chiar remarcabile. De asemenea, mască de păr cu argilă sau din ulei de ricin, vitamina A și ulei de ricin (vitamina A și uleiul de ricin sunt incredibil de ieftine și se găsesc la farmacii). Mă simt împăcată cu mine, mulțumită de rezultate, iar banii economisiți au plecat din contul meu către cei care au nevoie de ei cu adevărat-mica și uimitoarea comunitate de la Valea Plopului sau fundația Estuar. Nu sunt sume mari, insignifiante în raport cu nevoile lor....însă de ajutor cu siguranță, atât lor, cât și mie-spun asta pentru că eu cred în ceea ce Deepak Chopra numește the law of giving).
Cam așa s-a conturat săptămâna mea tematică. Vitalitatea, ca temă, a rămas restantă, pentru asta am nevoie să stau mai mult în natură...să beau mai multe sucuri de fructe, să dorm mai bine..(am ceva reparații de făcut pe ici pe colo).

Tema următoarei săptămâni, adică cea în care ne aflăm acum, s-a reliefat sâmbătă, când am beneficiat de doua vizite- întâi a venit un bunic încărcat de plăcinte, cornulețe, gutui și mere ecologice, apoi doi prieteni, care ne-au adus multă bucurie cu sfaturile și darurile lor. Așa am înțeles că mă aflu în săptămâna surprizelor. Plăcute, să fim bine înțeleși.Vladi ne surprinde zilnic cu noi gesturi, unele tandre, altele nostime. Ieri a fost ziua lui tati și i-am pregătit o mică petrecere surpriză cu tort și prieteni frumoși-surpriza lui a fost totală, iar acum pun la cale, că tot am prins gustul, o surpriză pentru o prietenă grozavă, căreia îi datorez multe. Duminică am fost să votez-cu puțin înainte de a ajunge la secția de votare, mă decisesem să votez cu Antonescu-deși îl percep slab în interior, fără forță.., însă în cabină, am pus ștampila pe Iane, partidul ecologist. Am fost surprinsă puțin de alegerea mea spontană, de ecologiști nici nu am auzit în campania asta, însă am ieșit împăcată cu mine-am făcut o alegere mult mai congruentă cu cine sunt. Săptămâna surprizelor...
Să vedem ce mai urmează!

Sfânta Vineri

Cu gândul la Sf Vineri din povești, am căutat pe Sf Google să văd ce găsesc despre ea-iată, la prima căutare aflu că Sfânta dă frumusețe femeilor ! Cum nu se poate mai bine, dat fiind că mă aflu în plină săptămână a frumuseții, după cum singură am decretat. Ce mai aflu-că se sărbătorește prin nemuncă, altfel se lasă cu pedepse.
Ce să zic, cu învoire de la Sf. Vineri, azi e zi de huzur deplin, că nu vreau să o supăr prea tare!
Joacă cu Vladi și apoi câteva ore la spitalul Obregia, unde nu se cheamă că muncesc .
Ce să mai zic, hai, semnul crucii și să aveți o zi frumoasă!

Ceață afară, lumină caldă în casă

Am știut că va fi o zi bună încă de la prima înghițitură de ceai aromat de scorțișoară, cardamom și ghimbir, servit cu delicioși biscuiți cu cremă de portocale și crustă de ciocolată.


A fost zi dedicată cumva studiului.
Am citit un curs. Am citit câteva pagini dintr-o carte. Aș vrea să am mai mult răgaz pentru citit...Cărțile de pe noptiera mea se adună. Tati a calculat că aș avea nevoie de un an să le termin, dacă citesc o oră pe zi, nu știu câte pagini..Mă rog, el stă bine cu matematică, eu cu....cititul și visatul cu ochii deschiși. Că tot am pomenit de el, azi mi-a explicat principiul lui Heisenberg, a punctelor divergente și convergente dintr-un cerc, a pomenit și de pisica nu știu cui și mi-a demonstrat cum aritmetica nu are cum să fie și consistentă și completă-teoria unuia Goedel!! Nu știu cu ce i-am greșit, zău!
După ora de mate-fizică, am închis toate caietele, am adunat cărțile și am decretat mini vacanță.

Am cântat și dansat pentru copilul meu și inima mi-a explodat de bucuria lui-cei mai scânteietori, veseli și iubitori ochișori m-au răsplătit!
Am gătit supă cremă de țelină pentru cină.

Am vorbit la telefon cu prietena mea. De când locuim departe una de alta, obișnuiește să sune uneori dimineața să ne bem cafeaua împreună. Îmi place enorm, chiar și așa. Și apropo de prieteni, curând poposește la noi, tocmai din Sibiu, lunganul Roland, tati de fetiță vioaie, mai mare cu o zi decât Vladi.
Am comandat omuleți pentru că în curând va veni biblioteca în care cărțile mele își vor găsi locul!
Am găsit pe net o carte fascinantă, pe care am citit-o cu mulți ani în urmă și pe care vroiam să o reiau, având acum altă înțelegere. În librării nu e de găsit, însă am descărcat-o ieri de pe net. Este vorba de Simbolismul corpului uman, de uimitoarea Annick de Souzenelle. Cine o dorește pe mail, să lase un mesaj. Va primi bonus și Oedip interior, de aceeași autoare.

Făcând lumină în mine

Făcând lumină în mine
Se-ntunecă în jur,
Când se apropie zorii,
La mine se-nserează
Nu pot vedea şi-n afară
Şi-nlăuntru în acelaşi timp.
Fructele, florile, fiarele
Le pot inventa numai când nu le găsesc.
Nimic din ce ascund nu trăieşte
Dincolo de hotarele mele.
Niciodată, niciodată nu se va sparge
Echilibrul perfect
Care doarme-ntre lume
Şi sufletul meu?
Numai pentru că nu există-n afară
Îl văd în mine-atât de limpede pe Dumnezeu?
(Ana Blandiana)

Trezire mai matinală ca de obicei. O poezie de care mi se făcuse dor, un duș și o mască de păr, știri, mail-uri, iar acum Lhasa de Sela și o cafea ferbinte.

Peste câmp afară e ceață, pare mohorât. Diseară merg la terapie, a început să îmi placă. Descopăr, trăiesc, disec, îmi pun întrebări, fac corelații noi, neașteptate. Îndemn pe oricine care dorește să se întoarcă către sine, să taie poteci prin hățișul de lucruri lipsite de valoare care ne-au împânzit ochii și mințile, să meargă la psihoterapeut. Caietul cu vise, semnul întrebării și încredere în înțelepciunea care este dincolo de noi...

Cea mai mare spaimă a mea e să nu cumva să trăiesc cu ochii închiși, captivă în caruselul regulilor. Cum spunea Jean Schlumberger: „Există persoane care se aseamană cu frunzele moarte: trebuie să bată vântul pentru ca ele să aibă iluzia că trăiesc”. Să nu cumva să îmi termin numărul de respirații alocate (bunica îmi spusese treaba asta cu respirațiile, așa că în copilărie, pe furiș, mai îmi țineam respirația ca să economisesc, să mai am pentru mai târziu când or fi lucruri mai interesante de trăit....) prea devreme, înainte de a trăi pe deplin armonia și strălucirea din lumea asta. Știu că nu le vedem acum, însă există-am amintiri fulgurante ale lumii văzute cu alți ochi.....

Un golf numit Acasă

E o binecuvântare să nu ai habar ce nume poartă zilele săptămânii. Există doar zi și noapte, dimineață și seară. Există doar efortul de a fi în prezent, de a nu uita cumva ce binecuvântată și iubită sunt.

Pași elastici într-o dimineață frumoasă. Aerul spălat de ploaie, strada pustie. Singura plimbare pe ziua de azi, pe la 9.30-10.00. Boierii mei dormeau frumos. Pe stradă, mă gândeam că trăiesc într-o lume paralelă-orașul a suferit azi, străzile au fost sufocate, traficul de groază, iar oamenii au mai încasat, resemnați și apatici, încă o scatoalcă. Mergeți pe jos spre serviciile voastre, plecați cu câteva ore mai devreme!..Nu insist prea mult pe gândurile astea, am decretat săptămâna aceasta săptămâna frumuseții și a vitalității.

Azi mi-am petrecut toată ziua cu Vladi- ador modul în care mă "pupă" el, modul în care zâmbește când ne privim sau când îi cânt oac, oac, diri, diri, da..El e cea mai bună sursă de vitalitate și frumusețe. Trăiește într-o lume magică, se uită fascinat, curios când strâng rufele sau când beau un pahar cu apă...Chiuie acum, se joacă cu tati....